Capacitate termică volumică (VHC)
Capacitatea termică volumică, în engleză Volumetric Heat Capacity (VHC), descrie cantitatea de căldură necesară unui anumit volum de material pentru o modificare de temperatură. În afara unei schimbări de fază, se aplică aproximativ Cvol = ρ · cp: densitatea înmulțită cu capacitatea termică specifică. Unitatea este J/(m³ · K).
Cum se interpretează parametrul?
- O valoare ridicată înseamnă că se absoarbe sau se cedează mai multă căldură pe unitatea de volum și pe kelvin de variație a temperaturii.
- Pentru o modificare uniformă de temperatură, la proprietăți aproximativ constante ale materialului, se aplică Q = ρ · cp · V · ΔT. O diferență de temperatură de 1 K corespunde unei diferențe de 1°C.
- Proprietățile se referă la material, stare și interval de temperatură. O schimbare de fază necesită și luarea în calcul a căldurii latente.
Ce înseamnă aceasta pentru o încărcătură transportată?
Încărcături de aceeași mărime pot reacționa diferit la același aport de căldură. Geometria și transferul termic au, de asemenea, un rol. Prin urmare, VHC nu este un indicator suficient, singur, al duratei de protecție. Masa termică privește, în schimb, capacitatea termică totală a unei încărcături concrete.
Termeni înrudiți: Încărcătură utilă (Payload) · PCM – material cu schimbare de fază
Surse de specialitate:
OpenStax: variația temperaturii și capacitatea termică (engleză)